vineri, 3 iunie 2011

Cocosul de munte


COCOŞUL DE MUNTE  (Tetrao urogallus L.)
Este cea mai mare pasăre de la noi şi cea mai importantă din punct de vedere vânătoresc, trăind în pădurile întunecate de brazi şi de molizi din Munţii Carpaţi. Între mascul şi femelă există o mare deosebire în ceea ce priveşte mărimea dar şi coloratura, adică are un dimorfism sexual accentuat. Cocoşul are culoarea foarte închisă, chiar neagră, iar de jur împrejurul ochilor are pielea de culoare roşu aprins. Ciocul care devine din ce în ce mai puternic odată cu vârsta, este asemănător cu al păsărilor de pradă. Femela este de culoare ruginie, împestriţată cu pete negre. Faţă de cocoş (care are o greutate în jur de 3,5 - 5 kg), găina are dimensiuni mai mici, cântărind în jur de 1,8 - 2,5 kg.
Sunetele emise de cocoşul de munte pot fi auzite în perioada împerecherii, cântecul său fiind  structurat pe 3 strofe: tocat, tocilat şi ciripit.
Simţurile cele mai dezvoltate sunt văzul şi auzul. De remarcat faptul că în timpul tocilatului prin deschiderea largă a ciocului, cocoşul nu mai aude, deoarece i se astupă canalul auditiv.
Biotopul cocoşului de munte îl constituie pădurile întinse de molid de la limita vegetaţiei forestiere (1200 - 1500m altitudine). Împerecherea are loc o singură dată pe an, primăvara, de  regulă între 25 aprilie - 5 mai, în funcţie de mersul vremii. Masculii se adună în anumite puncte ale pădurii, de ei alese şi păstrate peste generaţii, locuri numite „bătăi” sau mai simplu locuri de rotit. Acestea sunt locurile de nuntă ale cocoşilor de munte. Cocoşii se adună la locul de rotit de cu seara, fie în zbor, fie pe jos. Găinile de regulă vin în zbor. În timpul rotitului, cocoşul îşi lasă aripile în jos, îşi desfăşoară coada în evantai şi îşi întinde gâtul. După rotit revine la poziţia pliată, normală. Împerecherea are loc pe sol după ce se luminează. Depune între 6-10 ouă. Incubaţia dureaza 27 de zile. Are numeroşi duşmani naturali, din rândul mamiferelor şi al păsărilor răpitoare, de la jder până la râs şi lup sau acvile. Nici bufniţa nu este inofensivă pentru pui mici. Cel mai mult este afectată această specie de prezenţa omului.
În prezent, în ţara noastră efectivele evaluate se ridică la circa 9 000 de exemplare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu