Muflonul este prezent în zilele noastre în mai multe ţări europene, dar zona lui de origine sunt insulele Corsica şi Sardinia.
În România, muflonul a existat în perioada interbelică în ţarcul de la Balc. În timpul celui De-al Doilea Război Mondial acest ţarc a fost desfiinţat iar populaţia de muflon distrusă. Repopularea muflonului în România a început în anul 1966 cand s-au adus 27 de exemplare din Austria şi încă 6 exemplare din diferite grădini zoologice. Cu aceste exemplare s-au făcut repopulări ale unor păduri în zona Băneasa-Constanţa şi în zona Cernavodă.
Corpul muflonului este îmbrăcat în lână care, vara are o culoare generală roşcată, iarna brun - roşcată; caracteristica generală a muflonul este pata de culoare deschisă pe fiecare latură a corpului. Cele două pete se unesc pe spatele animalului, formand un fel de şa. Berbecul poartă pe gât şi piept un păr lung numit barbă. Adulţii au o greutate de circa 35 – 45 kg la berbeci şi 20 – 40 kg la femele.
Coarne poarta doar berbecul. La vârsta de trei ani se poate aprecia calitatea trofeului. Cele mai valoroase sunt coarnele lungi, groase, spiralate, cu deschidere mare. Se consideră defect atunci când vârfurile sunt îndreptate spre cap sau gât, ceea ce poate duce la rănirea sau chiar moartea animalului. Creşterea în lungime a coarnelor este mai mare în primii 5 ani ai vieţii. În prezent, Cehia este ţara care posedă muflonii cu trofeele cele mai mari, recordul mondial la muflon fiind deţinut tot de Cehia, cu un trofeu de 252,45 puncte C.I.C., recoltat în anul 1992. Recordul naţional al României la muflon este de 210,90 puncte C.I.C. şi a fost recoltat în anul 1996 la Scoviştea-Ilfov.
Este un vânat sociabil. Trăieşte în cârduri; în ceeea ce priveşte hrana naturală muflonul este un animal modest. Preferă plantele din padure. Sarea o caută insistent.
Este un animal activ mai ales în amurg şi noaptea; nu înnoată şi nu se scaldă. Duşmanii naturali ai muflonului sunt: lupul, râsul, câinii hoinari şi chiar vulpea pentru miei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu