Pisica sălbatică, este un animal de talie mică, are o greutate de numai 5 – 8 kg în unele cazuri ajungând până la 10 kg; lungimea trupului este de 50 – 70 cm, dar poate ajunge şi până la 80 cm, numai coada singură are 25-40 cm.
Culoarea generală a blănii este gălbui-cenuşie, pe frunte are 4 dungi negre aşezate în sensul lungimii corpului, pe spate are o dungă neagră de la cap până la coadă iar pe coadă 7 inele negre. În jurul obrajilor, părul este mai lung, în formă de favoriţi. Pe guşă, pe piept şi pe abdomen, culoarea este mai deschisă.
Pisica sălbatică toarce şi miaună ca şi pisica domestică, ceva mai puternic însă, mai ales în perioada împerecherii; când este ameninţată sau încolţită se strânge ghem şi pufăie sau chiar ţipă când este prinsă. Auzul şi mirosul sunt cele mai dezvoltate simţuri ale acesteia.
Biotopul natural îl constituie pădurile întinse care oferă linişte. Pentru adăpost îşi alege de obicei arborii bătrâni cu scorburi, vizuini de vulpi sau de viezuri, unghere tăinuite între stânci, arbori dezrădăcinaţi. Este destul de fidelă locului de trai. Efectivele evaluate se ridică la circa 9 000 de exemplare.
Maturitatea sexuală o atinge la vârsta de 10 luni iar împerecherea are loc în perioada februarie-martie, când motanii miaună pe un ton mai adânc şi mai puternic ca de obicei. Adulţii duc o viaţă singuratică, cu excepţia perioadei de împerechere. Hrana de bază a pisicii sălbatice este cea de origine animală (păsări şi rozătoare mici) completată de câte ori are ocazia cu potârnichi, fazani, iepuri, iezi de căprioară, porumbei sălbatici, etc. Este un animal de amurg şi nocturn. Desigur poate înota dar o face numai la nevoie.
Trofeul la pisica sălbatică îl constituie atât craniul cât şi blana. Recordul naţional la craniul de pisică sălbatică are 19,17 puncte C.I.C. şi a fost recoltat în anul 1982 la Timiş, judeţul Braşov.Recordul naţional la blana de pisică sălbatică are 73,22 puncte C.I.C. şi a fost recoltat în anul 1981 la Dârza, judeţul Ilfov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu