Ursul este un superb animal al pădurilor de deal şi munte, întinse şi liniştite şi cât mai neumblate de om. În România, efectivele acestei specii se ridică la circa 6500 - 7000 de exemplare. Ursul este un animal omnivor, dar principala sa sursă de hrană este cea de origine vegetală. Ocazional, când situaţia îi permite se hrăneşte şi cu animale, domestice sau sălbatice de la cele mai mici până la cele mai mari.
Cum este şi normal, greutatea corporală variază după anotimp, cea mai mare fiind toamna, înainte de a intra în bârlog, când ursul îşi adună rezerve de grăsime pentru perioada rece de inactivitate de peste iarnă; cea mai mică greutate corporală o are primăvara, la ieşirea din bârlog şi înainte de începerea vegetaţiei. Este un animal fidel locului său obişnuit de trai. Ursul nu este foarte sociabil, ducând o viaţă singuratică, cu excepţia femelei cu pui.
Maturitatea sexuală o atinge la vârsta de 3 ani; perioada de împerechere durează din aprilie până în iunie; durata gestaţiei este de 7-8 luni, apoi fată 1-3 pui, de regula 2. În momentul fătării, puii au circa 20-25 cm lungime şi 400 - 500 grame în greutate. Puii devin independenţi de la vârsta de 2 ani. Ursoaica nu se împerchează atâta timp cât are pui. Ritmul de creştere a puilor este mare: la un an ating 25-50 kg, iar la 2 ani cca 100 kg.
Un obicei cunoscut al ursului este retragerea în bârlog pe perioada iernii. Bârlogul constă într-o adâncitură în stâncă sau în pământ. Acesta părăseşte bârlogul în martie-aprilie, în funcţie de mersul vremii. Această şedere se numeşte somn de iarna şi nu trebuie confundat cu hibernarea. Ursul nu hibernează, acest somn presupune o scădere a numărului de respiraţii până la 2 - 5 pe minut, faţă de cele 70 – 90 respiraţii /minut in perioada activă.
Nu are perioadă de vânătoare fiind o specie protejată prin convenţii internaţionale la care şi România a aderat.
Trofeul îl constituie craniul şi blana. După ultimele hotărâri ale Consiliului Internaţional de Vânătoare, la expoziţii ca drept trofeu, se acceptă numai craniul, dat fiind ca acesta are dimensiuni fixe, oglindeşte mai fidel mărimea animalului, pe când blana poate fi întinsă sau se poate contracta cu ocazia preparării. Punctajul necesar trofeelor – cranii pentru medaliere este următorul: medalia de aur : peste 55 puncte CIC; medalia de argint: 53,00 - 54,99 puncte CIC şi medalia de bronz: 51,00 - 52,99 puncte CIC.
Recordul naţional la craniul de urs este de 69,47 pucte C.I.C. şi provine din terenul de vânătoare Colibiţa, judeţul Bistriţa, fiind recoltat în anul 1994. Recordul mondial la craniu de urs este deţinut de un trofeu recoltat în anul 1992 în Peninsula Kamcatka din Rusia Extremului Orient şi a fost omologat în anul 1999, la Moscova.
Recordul naţional şi mondial la blana de urs are 687,79 puncte C.I.C., a fost recoltat în anul 1983 la Piliske, judeţul Harghita şi omologat în anul 1985 la Brno (în Cehia). Blana de urs este deasă, cu două rânduri de păr. Culoarea blănii variază de la brun la cafeniu, la roşcat sau chiar negru. Lungimea părului variază după anotimp. O blană de urs este cu atât mai valoroasă cu cât este mai lungă, mai lată şi are părul mai lung, mai des, mai uniform repartizat pe toata suprafaţa acesteia, fără lipsuri şi mai lucios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu